Întrebarea „care a fost prima religie – ortodoxă sau catolică?” apare frecvent în discuții despre istoria creștinismului. Deși poate părea că vorbim despre două religii diferite, în realitate, atât ortodoxia cât și catolicismul sunt ramuri ale aceleiași religii creștine, apărute în urma unui proces istoric complex.
Așadar, pentru a înțelege care dintre ele a fost „prima”, este necesar să analizăm evoluția creștinismului de la începuturi până la momentul în care cele două confesiuni s-au separat.
Creștinismul timpuriu – rădăcina comună
Atât ortodoxia, cât și catolicismul își au originile în creștinismul apostolic – credința dezvoltată și răspândită de primii ucenici ai lui Iisus Hristos în secolul I. La început, nu existau distincții între „ortodox” și „catolic”. Toți creștinii urmau învățăturile lui Hristos, transmise de apostoli, și participau la viața religioasă în jurul unei comunități ecleziale locale, condusă de un episcop.
Comunitățile creștine au început să se formeze în marile orașe ale Imperiului Roman – Ierusalim, Antiohia, Roma, Alexandria și Constantinopol – și să-și organizeze treptat structura administrativă, păstrând însă o unitate doctrinară.
Termenii „catolic” și „ortodox” – ce înseamnă?
Pentru a înțelege ordinea cronologică, trebuie să lămurim sensul inițial al celor doi termeni:
- „Catolic” provine din grecescul katholikos, care înseamnă „universal”. Era folosit de timpuriu pentru a desemna Biserica universală, adică întreaga comunitate a credincioșilor în Hristos. Termenul apare pentru prima dată în scrierile lui Ignațiu al Antiohiei în jurul anului 110, cu sensul de „Biserică a tuturor”.
- „Ortodox” înseamnă „dreaptă credință” sau „învățătură corectă”, tot din greacă (orthos = drept, doxa = opinie/credință). A fost utilizat mai ales în contexte polemice, pentru a deosebi doctrina „corectă” de erezii sau învățături greșite.
Important de reținut este că, în primele secole, Biserica era atât catolică (universală), cât și ortodoxă (dreaptă în credință). Așadar, nu putem spune că una dintre cele două confesiuni moderne a fost „prima”.
Marea Schismă din 1054 – momentul despărțirii
Separarea clară dintre ortodoxie și catolicism s-a produs în anul 1054, eveniment cunoscut sub numele de Marea Schismă. Până la acel moment, Biserica creștină era unitară în ceea ce privește doctrina de bază și sacramentele, deși existau tensiuni teologice, politice și culturale între Estul și Vestul creștin.
Cauzele schismei sunt multiple:
- Dispute teologice, precum adăugarea Filioque (expresia „și de la Fiul”) în Crezul de la Niceea de către Biserica din Apus, fără acordul Bisericii din Răsărit.
- Neînțelegeri de jurisdicție între episcopul Romei (Papa) și patriarhii din Constantinopol, Antiohia, Alexandria și Ierusalim.
- Diferențe culturale și lingvistice: latina domina în Vest, greaca în Est, iar obiceiurile liturgice începeau să se diferențieze.
- Probleme politice: căderea Imperiului Roman de Apus și ascensiunea Imperiului Bizantin au creat rivalități între cele două părți.
În 1054, patriarhul Mihail Cerularie din Constantinopol și legatul papal Humbert de Silva Candida s-au excomunicat reciproc, marcând începutul unei rupturi oficiale care a devenit ireversibilă în timp.
Biserica Catolică – continuitatea Romei
După schismă, Biserica din Vest a devenit ceea ce astăzi numim Biserica Romano-Catolică, condusă de Papa de la Roma. Aceasta a continuat să se definească drept „catolică”, adică universală, și a pus accent pe primatul papal, adică autoritatea supremă a Papei în materie de credință și disciplină.
Catolicismul a jucat un rol major în istoria Europei Occidentale, influențând politica, educația, arta și filosofia. Reformele ulterioare, precum cele din Conciliul de la Trento (sec. XVI) și Vatican II (sec. XX), au modificat unele practici, dar au menținut tradiția apostolică ca fundament.
Biserica Ortodoxă – continuitatea tradiției bizantine
În Răsărit, Biserica a rămas fidelă tradiției liturgice și teologice a creștinismului bizantin. Ortodoxia este o comuniune de biserici autocefale (independente), precum Biserica Ortodoxă Rusă, Greacă, Română, Sârbă etc., toate având aceeași doctrină și sacramente.
Ortodoxia nu recunoaște autoritatea supremă a unui singur episcop (Papa), ci se bazează pe principiul sinodalității, adică al conducerii colective. Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului este considerat „primul între egali”, dar fără putere absolută.
Care a fost prima?
Din punct de vedere istoric, nici ortodoxia și nici catolicismul, așa cum le cunoaștem astăzi, nu au existat ca entități distincte înainte de anul 1054. A existat o singură Biserică creștină, din care ambele ramuri provin. Așadar, întrebarea nu are un răspuns simplu de tipul „una a fost prima, cealaltă a venit după”.
Mai corect ar fi să spunem că:
- Creștinismul este religia de bază din care s-au desprins, prin evoluție și separare, cele două mari confesiuni.
- Catolicismul a continuat tradiția Bisericii de Apus, centrându-se pe Roma și pe autoritatea papală.
- Ortodoxia a continuat tradiția Bisericii de Răsărit, păstrând formele liturgice și teologice bizantine.
Alte ramuri ale creștinismului
Ulterior, în secolul al XVI-lea, a apărut și Reforma protestantă, condusă de Martin Luther, care a dat naștere altor ramuri creștine: luterani, calviniști, anglicani și, mai târziu, diverse biserici evanghelice. Această diversificare a peisajului creștin a fost determinată de nemulțumiri față de practicile Bisericii Catolice și de dorința de întoarcere la o formă mai simplă și mai personală de credință.
Astăzi, creștinismul cuprinde trei ramuri principale:
- Ortodoxă
- Catolică
- Protestantă, cu numeroase subdiviziuni
Întrebarea „care religie a fost prima: ortodoxă sau catolică?” nu are un răspuns în alb și negru. Atât ortodoxia, cât și catolicismul sunt continuări ale Bisericii creștine originale, dezvoltate din aceeași rădăcină apostolică. Ele s-au diferențiat de-a lungul secolelor, în special după Marea Schismă din 1054, când diviziunile teologice, politice și culturale au devenit ireconciliabile.
Mai important decât ordinea cronologică este să înțelegem că ambele confesiuni păstrează o legătură profundă cu creștinismul primar, fiecare în felul său. Ele reflectă două moduri diferite de a înțelege autoritatea, tradiția și relația omului cu divinul, dar împărtășesc aceeași credință în Iisus Hristos, ceea ce le leagă la un nivel fundamental, dincolo de diferențele istorice sau doctrinare.