Altoirea este o practică veche în horticultură, folosită pentru a îmbunătăți calitățile pomilor, a accelera rodirea sau a obține soiuri noi pe un portaltoi deja existent. Deși cel mai frecvent se altoiesc pomii fructiferi cunoscuți, precum mărul, prunul sau cireșul, există întrebări tot mai dese în rândul grădinarilor curioși: ce se poate altoi în dud? Această întrebare implică nu doar cunoașterea botanică a dudului (Morus spp.), ci și înțelegerea compatibilității genetice dintre diferitele specii de arbori.
Ce este dudul și de ce este folosit ca portaltoi?
Dudul este un arbore originar din Asia, cunoscut pentru fructele sale (dudele) și pentru utilizarea frunzelor ca hrană pentru viermii de mătase. Există mai multe specii de dud, cele mai comune fiind:
- Morus alba (dudul alb)
- Morus nigra (dudul negru)
- Morus rubra (dudul roșu – mai rar întâlnit în Europa)
Dudul este un arbore robust, rezistent la secetă, boli și dăunători, ceea ce îl face un portaltoi ideal în anumite condiții. Sistemul său radicular este bine dezvoltat, iar trunchiul său poate susține altoiuri viguroase, motiv pentru care a fost folosit în experimente de altoire de către horticultori pasionați.
Altoirea între specii: cum funcționează compatibilitatea?
Pentru ca o altoire să fie reușită, trebuie respectată regula compatibilității botanice. În general, altoirea reușește între specii din aceeași familie sau gen botanic. De exemplu, mărul se poate altoi pe păducel sau gutui, deoarece toate fac parte din familia Rosaceae. În cazul dudului, lucrurile sunt mai restrictive, deoarece face parte din familia Moraceae.
Astfel, întrebarea „ce se poate altoi în dud?” implică în primul rând identificarea speciilor din aceeași familie sau cu trăsături genetice compatibile.
Ce specii se pot altoi în dud?
1. Dud pe dud
Cea mai sigură și frecventă altoire este între soiuri diferite de dud. De exemplu, se poate altoi:
- un dud alb productiv pe un dud negru viguros,
- un soi cu fructe mari și dulci pe un dud rustic deja format,
- dud ornamental (cu frunză plină sau formă de tufă) pe un dud obișnuit.
Această metodă este utilizată pentru a obține duduri cu caracteristici combinate: de exemplu, fructe de calitate pe un arbore rezistent sau cu formă decorativă.
2. Alte specii din familia Moraceae
Din punct de vedere botanic, familia Moraceae include și alte specii precum:
- Smochinul (Ficus carica)
- Jakaranda (Broussonetia papyrifera – arborele de hârtie)
- Maclura pomifera (mărul câinelui sau osage orange)
Totuși, altoirea între dud și smochin sau maclura este extrem de rară și, de obicei, nereușită, din cauza diferențelor majore între speciile respective, în ciuda faptului că aparțin aceleiași familii. Chiar dacă există rapoarte experimentale de prindere temporară, pe termen lung aceste altoiri sunt instabile și nu oferă rezultate practice.
Prin urmare, altoirile de succes se limitează practic doar la varietăți ale dudului.
Ce NU se poate altoi în dud?
Este important de menționat și ce nu se poate altoi pe dud, deși uneori se încearcă:
- Pomii sâmburoși (cireș, vișin, prun, cais): fac parte din familia Rosaceae, complet incompatibilă.
- Pomii semințoși (măr, păr, gutui): de asemenea, nu au legătură botanică cu dudul.
- Arbuști fructiferi (zmeur, coacăz, afin): complet incompatibili ca structură.
- Nucul și alunul: din alte familii (Juglandaceae și Betulaceae), fără nicio compatibilitate biologică.
Altoirea acestor specii pe dud este sortită eșecului, chiar dacă uneori se poate produce o prindere temporară superficială.
De ce ai altoi dud pe dud?
Dacă singura variantă sigură este altoirea între soiuri de dud, merită să ne întrebăm care sunt avantajele acestei practici:
1. Îmbunătățirea calității fructelor
Un dud bătrân sau crescut din sămânță poate avea fructe mici, fără gust sau greu de recoltat. Prin altoire, poți introduce un soi cu fructe mari, suculente și gustoase, fără a mai fi nevoie să plantezi un arbore nou.
2. Accelerarea rodului
Dudul crescut din sămânță poate intra târziu pe rod (chiar și după 10 ani). Prin altoire cu un soi matur, se poate reduce această perioadă la 2-3 ani.
3. Transformarea unui dud sălbatic într-un pom productiv
În multe gospodării există duduri neîngrijite sau care au crescut spontan. Acestea pot fi valorificate prin altoire, transformându-se în arbori utili.
4. Obținerea unei forme decorative
Se pot altoi duduri pendulare sau pitice pe tulpini înalte, pentru a crea arbori ornamentali de grădină.
Tehnici de altoire recomandate
Altoirea este o intervenție delicată care necesită alegerea metodei potrivite în funcție de grosimea trunchiului, perioada din an și tipul de rezultat dorit. În cazul dudului, anumite tehnici s-au dovedit mai eficiente decât altele, iar respectarea regulilor de bază crește șansele de prindere și dezvoltare a altoiului.
Altoirea în despicătură (primăvara devreme)
Aceasta este una dintre cele mai utilizate metode de altoire pentru dud, fiind apreciată pentru simplitatea execuției și rata ridicată de prindere, mai ales la pomii tineri sau la trunchiuri subțiri.
Cum se face:
- Se taie trunchiul sau o ramură principală orizontal, la o înălțime potrivită.
- Se realizează o despicătură verticală, adâncă de aproximativ 3-5 cm.
- Altoiul (de regulă o mică ramură cu 2-3 muguri) este ascuțit la bază sub formă de pană și introdus în despicătură.
- Se pot introduce unul sau doi altoi, în funcție de grosimea portaltoiului.
- Zona se fixează cu bandă specială sau rafie și se acoperă cu mastic horticol sau ceară de altoit pentru protecție.
Avantaje:
- Ideală pentru începutul primăverii, când planta este încă în repaus vegetativ.
- Permite schimbarea completă a unui pom deja existent.
- Potrivită pentru ramuri cu diametru de 1,5–4 cm.
De reținut:Operațiunea trebuie făcută imediat după ce au trecut înghețurile severe, dar înainte de pornirea în vegetație.
Altoirea sub scoarță (în aprilie-mai)
Această metodă este indicată mai ales în cazul dudurilor deja dezvoltate, cu trunchiuri groase, unde altoirea în despicătură este dificil de realizat sau ar putea dăuna arborelui.
Cum se face:
- Se taie trunchiul sau o ramură viguroasă, rezultând o suprafață plană.
- Se ridică ușor scoarța de pe marginea tăieturii, fără a o desprinde complet.
- Altoiul, ascuțit în formă de pană lungă, este introdus sub scoarță, cu partea tăiată orientată spre interior.
- Se pot introduce mai mulți altoi în jurul trunchiului, în funcție de grosime.
- Se fixează bine și se izolează zona cu ceară sau bandă, pentru a împiedica uscarea.
Avantaje:
- Este eficientă pentru pomi maturi, unde se dorește schimbarea soiului.
- Nu necesită tăieturi adânci în lemn, reducând riscul de deteriorare.
De reținut:Scoaterea altoiului trebuie făcută în perioada în care seva a început deja să circule, pentru a permite desprinderea ușoară a scoarței.
Altoirea în T (ochi dormant) (în iulie-august)
Cunoscută și ca altoire prin mugure, această tehnică este ideală pentru perioada de vară, când pomul este în plină vegetație. Este una dintre cele mai fine metode și necesită o anumită îndemânare, dar oferă rezultate excelente.
Cum se face:
- Pe portaltoi (trunchi sau ramură tânără) se face o tăietură în formă de „T”, iar scoarța se desprinde ușor.
- Se prelevează un mugure de pe o ramură viguroasă a dudului dorit (altoiul), cu o porțiune subțire de scoarță și puțin lemn.
- Mugurele se introduce sub scoarța desfăcută și se fixează strâns cu o bandă de altoire sau folie elastică.
- După aproximativ 2-3 săptămâni, dacă altoiul s-a prins, se îndepărtează banda.
Avantaje:
- Nu afectează semnificativ portaltoiul în cazul unui eșec.
- Permite altoirea unui număr mare de puieți tineri într-un timp scurt.
- Ideală pentru pepiniere sau pentru regenerarea ramurilor tinere.
De reținut:Mugurele folosit trebuie să fie bine dezvoltat și să nu fie în stare latentă. Cel mai bine este să se preleveze în aceeași zi în care se face altoirea.
Observații generale despre alegerea momentului și a altoiului
Indiferent de metoda aleasă, momentul efectuării altoirii este esențial. Dacă se face prea devreme sau prea târziu, șansele de prindere scad drastic. De asemenea, materialul altoit trebuie să fie sănătos, fără semne de boală sau uscare, și ideal recoltat în ziua procedurii sau păstrat corespunzător.
Pentru altoirea de primăvară, ramurile se recoltează din timpul iernii și se păstrează în medii reci și umede (ex. în nisip umed, în beci), pentru a rămâne viabile până la momentul altoirii.
Factori care influențează reușita altoirii
Altoirea este o intervenție sensibilă, în care succesul nu depinde doar de tehnica folosită sau de compatibilitatea dintre altoi și portaltoi. Există o serie de factori care pot influența direct prinderea și dezvoltarea altoiului. Neglijarea chiar și a unuia dintre acești pași poate compromite întreaga lucrare. De aceea, fiecare detaliu contează în asigurarea unei altoiri reușite.
Instrumente curate și ascuțite
Calitatea tăieturii este esențială în procesul de altoire. O lamă tocită, ruginită sau murdară poate provoca mai mult rău decât bine. Tăieturile neuniforme pot afecta vascularizarea sau pot duce la formarea de răni care nu se cicatrizează corespunzător.
De ce este important?
- O lamă curată reduce riscul transmiterii de boli sau fungi între pomi.
- O tăietură netedă permite un contact mai strâns între țesuturile celor două părți, facilitând unirea.
- Evitarea zdrelirii scoarței este crucială, deoarece astfel de daune pot compromite complet prinderea altoiului.
Recomandare: Folosește un cuțit special de altoit sau o lamă sterilizată cu alcool înainte de fiecare utilizare. După fiecare altoire, curăță și depozitează corect uneltele.
Potrivirea perfectă între altoi și portaltoi
Una dintre cele mai mari greșeli în altoire este nealinierea corectă a celor două părți. Țesuturile care trebuie să intre în contact sunt cambioanele — straturile subțiri dintre scoarță și lemn, responsabile cu creșterea. Dacă acestea nu se suprapun perfect, nu se va realiza o vascularizare corectă, iar altoiul nu va primi sevă.
Ce trebuie urmărit:
- Altoiul trebuie să fie de grosime similară cu portaltoiul, sau cel puțin una dintre laturile sale să atingă complet zona cambială.
- Tăietura de pe altoi și cea de pe portaltoi trebuie să aibă un unghi identic pentru a se potrivi etanș.
- Orice gol între cele două componente poate duce la uscare sau infectare.
Sfat practic: La altoirea în T sau în despicătură, este mai important ca măcar o parte să fie aliniată perfect decât să încerci o potrivire „simetrică” dacă dimensiunile nu coincid exact.
Sigilarea cu ceară sau bandă specială
După ce altoiul a fost fixat, protejarea zonei de contact este un pas vital pentru prevenirea deshidratării și a pătrunderii agenților patogeni. Expunerea directă la aer, ploaie, insecte sau spori de ciuperci poate compromite în doar câteva zile întreaga lucrare.
Materiale frecvent folosite:
- Bandă de altoit – elastică, aderentă și biodegradabilă, permite fixarea fermă a altoiului.
- Ceară de altoit sau mastic horticol – aplicată peste îmbinare, sigilează complet și protejează de umezeală sau uscăciune.
- Rafie naturală – încă folosită în mediul rural, dar necesită înveliș suplimentar pentru etanșare.
De reținut: Etanșarea nu trebuie făcută excesiv, deoarece prea multă presiune poate afecta țesuturile. În același timp, bandajul trebuie îndepărtat la timp (după 3-6 săptămâni), pentru a evita strangularea pe măsură ce planta crește.
Îngrijirea după altoire
Succesul altoirii nu se oprește odată cu fixarea altoiului. În săptămânile și lunile următoare, planta are nevoie de atenție sporită pentru a sprijini procesul de prindere și dezvoltare a mugurelui sau ramurii altoite.
Ce presupune această îngrijire:
- Udare regulată, mai ales dacă vremea este uscată. Portaltoiul trebuie să rămână activ pentru a putea hrăni altoiul.
- Protejarea împotriva vântului, care poate destabiliza sau rupe îmbinarea în faza de început. Se pot folosi tutori sau sprijin pentru ramuri.
- Îndepărtarea lăstarilor porniți de pe portaltoi, care pot concura cu altoiul pentru resurse. Acestea trebuie tăiate periodic.
- Monitorizarea atentă a îmbinării: dacă apar umflături, scurgeri de sevă sau mucegai, este semn că ceva nu merge bine și este nevoie de intervenție.
- Verificarea straturilor de protecție: în cazul în care bandajul s-a slăbit sau masticul s-a crăpat, reparația trebuie făcută imediat.
Sfat util: Dacă vremea este extrem de capricioasă (ploi excesive, soare puternic), îți poți proteja zona de altoire cu o mică umbrelă de carton sau plastic semi-transparent.
Dudul, deși nu este atât de versatil ca alți pomi fructiferi în ceea ce privește altoirea, poate fi totuși un subiect valoros în grădinărit, mai ales dacă vrei să transformi un arbore existent într-unul mai productiv sau mai estetic. Deși nu se poate altoi cu alte specii din afara genului Morus, altoirea între soiuri de dud oferă multiple beneficii: fructe mai bune, rodire mai rapidă și adaptare mai ușoară la soluri dificile.
Așadar, dacă ai un dud sălbatic sau vrei să salvezi un trunchi vechi, altoirea este o soluție practică și eficientă. Cu un pic de răbdare și tehnică, vei obține un arbore valoros și bine integrat în grădina ta.