În viața de zi cu zi, folosim adesea simboluri care par complet moderne, fără să realizăm că ele își au rădăcinile în trecutul îndepărtat. De la semne tipografice, gesturi și forme geometrice până la pictograme din cultura digitală, multe dintre aceste elemente au origini străvechi, uneori chiar milenare.
Simbolul @ (arond)
Astăzi, simbolul @ este sinonim cu adresele de e-mail și prezența online, dar istoria sa este mult mai veche. În Evul Mediu, călugării copiau manual texte și foloseau acest simbol pentru a înlocui prepoziția latină „ad”, care însemna „către”. Astfel, economiseau timp și spațiu pe pergamentele scumpe.
Ulterior, în secolul al XVI-lea, negustorii italieni și spanioli au preluat semnul pentru a indica unități de măsură („la prețul de”) în documentele comerciale. Simbolul a fost redescoperit în era digitală de Ray Tomlinson, inventatorul e-mailului, care l-a folosit pentru a separa numele utilizatorului de server, tocmai pentru că nu apărea în numele proprii și nu crea confuzie.
Semnul # (diez sau hashtag)
Cunoscut astăzi mai ales ca „hashtag” pe rețelele sociale, simbolul # are origini legate de sistemele de notare și de tipărire vechi. Provine din abrevierea latinei „libra pondo”, o unitate de greutate romană echivalentă cu „pound” în engleză. Literele „lb” erau suprapuse și au evoluat grafic până au devenit un semn în formă de grilă, folosit în registre pentru a indica cantități.
Abia în secolul XX a început să fie folosit pe tastaturile telefoanelor și apoi în limbajul informatic. Rolul său s-a transformat radical în 2007, când a fost adoptat pe Twitter pentru a grupa mesaje după subiecte comune, dând naștere fenomenului modern al „hashtag-urilor”.
Simbolul & (ampersand)
Simbolul „&” este o legătură vizuală dintre literele „e” și „t” din cuvântul latin „et”, care înseamnă „și”. A apărut în scrierea cursivă romană ca o abreviere elegantă și a fost folosit intens în epoca medievală de către scribi și tipografi. În limba engleză, „&” a fost considerat atât de comun încât, până în secolul al XIX-lea, era învățat în școli ca fiind „a 27-a literă” a alfabetului.
Denumirea „ampersand” vine din expresia englezească „and per se and”, folosită de copii pentru a recita simbolul la finalul alfabetului. Deși semnificația sa este banală — „și” — simbolul a rămas un element grafic stilizat, regăsit astăzi în logo-uri, designuri și denumiri de branduri.
Crucea (✝)
Crucea este unul dintre cele mai recunoscute simboluri din lume, asociată în mod tradițional cu creștinismul. Totuși, forma crucii este mult mai veche decât religia creștină. Simboluri cruciforme au fost descoperite în civilizațiile neolitice și în Egiptul antic, unde aveau semnificații spirituale sau cosmice, reprezentând echilibrul dintre cer și pământ sau cele patru puncte cardinale.
Crucea egipteană cunoscută sub numele de ankh simboliza viața veșnică. Mai târziu, simbolul crucii a fost reinterpretat de creștinism ca reprezentare a sacrificiului lui Iisus Hristos, devenind semnul central al credinței. Astăzi, crucea este prezentă pe clădiri, în modă, în bijuterii sau ca element decorativ, adesea fără o conștientizare completă a bogăției semnificațiilor sale istorice.
Semnul păcii (☮)
Simbolul păcii, cu cercul și liniile în formă de trident inversat, este considerat astăzi un simbol universal al nonviolenței. Puțini știu că a fost creat în 1958 de designerul britanic Gerald Holtom pentru Campania pentru Dezarmare Nucleară (CND).
Simbolul combină literele N și D din alfabetul semafor, un sistem de comunicare vizuală folosit de marinari. Litera „N” este redată de două steaguri coborâte în diagonală, iar „D” de un steag în sus și unul în jos — împreună formând simbolul recunoscut astăzi. Deși a fost adoptat ulterior de mișcările hippie și de protestatarii anti-război, originea sa militară este adesea ignorată.
Inima (♥)
Inima este cel mai frecvent simbol al iubirii, dar forma sa grafică nu corespunde cu anatomia inimii umane. Se crede că forma actuală derivă din frunza de iedera sau smochin, ambele plante fiind simboluri ale fertilității și devotamentului în Grecia și Roma antică.
O altă teorie susține că simbolul este inspirat din forma seminței de silfium, o plantă afrodisiacă și contraceptivă folosită de romani, astăzi dispărută. În Evul Mediu, simbolul grafic al inimii a fost preluat de artiști religioși și ulterior a fost popularizat de tipografii renascentiști.
Astăzi, este folosit intens în rețelele sociale, în designul produselor și în comunicarea emoțională, de multe ori fără ca utilizatorii să cunoască aceste posibile rădăcini.
Simbolul infinitului (∞)
Semnul infinitului, cunoscut sub forma unei bucle orizontale, a fost introdus în matematică de John Wallis în anul 1655. El nu a explicat exact de ce a ales această formă, dar se presupune că ar fi fost inspirat dintr-un simbol grecesc vechi sau din cifra 8 scrisă cursiv.
Înainte de utilizarea sa în știință, forme asemănătoare erau folosite în simbolismul mistic și religios pentru a reprezenta ciclurile eterne ale vieții și universului, precum șarpele Ouroboros care își mușcă coada. Astăzi, simbolul infinitului este folosit nu doar în matematică, ci și în tatuaje, bijuterii și expresii populare precum „dragoste infinită” sau „fără limite”.
Svastica (卐)
Svastica este un simbol antic, folosit timp de mii de ani în culturile indo-europene și asiatice, reprezentând soarele, norocul, echilibrul cosmic sau renașterea. Era un simbol pozitiv și sacru în hinduism, budism și jainism, apărând pe temple, în decoruri sau ca amuletă protectoare.
Trist, acest simbol a fost compromis în secolul XX prin utilizarea sa de către regimul nazist, fiind reinterpretat și stigmatizat definitiv în cultura occidentală. Totuși, în Asia, svastica este în continuare prezentă în contexte religioase, unde este folosită fără conotații negative.
Astăzi, unii oameni întâlnesc simbolul în vacanțe în India, Nepal sau Japonia, pe hărți sau monumente, fără a înțelege imediat originea sa pre-creștină și pozitivă.